Avatar

Marie Curie – am intrat în priză

Nesociabil

Motivational și demotivational

Fiindcă n-am ce face și sunt mișto, mă apucai și eu să fac astfel de drăcii în paint. Promit că o să le scriu și în română.

Sper să pun câte unul pe zi.

Primul:

Melodia care mă bântuie de anul trecut

asta era intro-ul concertelor Muse, sau o mai fi…

Critical low memory

Cred că mi s-a umplut hardul. Acum înţeleg de ce îmi merge aşa greu windows-ul. Nu credeam că va da peste atât de repede, fiind destul de nou la 27 de ani.

Am ajuns la concluzia asta tristuţă sâmbătă, când am fost la o rudă să-mi (lasă!)… Am mers de zeci de ori la neamuri, dar niciodată nu am nimerit din prima blocul. De data asta, am greşit de patru ori, am urcat la etajul şapte de tot atâtea ori, am sunat la două uşi greşite, am trezit un bărbat care sunt sigur că mi-a zis de locurile natale, am deranjat o femeie din procesul de frământare a pâinii…

Pentru că trebuie să ţin minte zeci de parole şi useri (trei mailuri, blog, facebook, twitter, patru forumuri, CNP, numere de telefon, adrese şi câte or mai fi…), HDD-ul s-a umplut. Acum stau eu şi mă gândesc ca un om mare ce sunt: “Ce să şterg?”. De fapt, nu trebuie să cuget, oricum nu decid eu ce se va şterge. Dar, dacă aş putea, aş da un Shift Delete de nu s-ar vedea folderelor februarie – iunie 2009, decembrie 2009, dar şi înaintaşelor 2005 şi 2006. Aş mai trimite în Recycle Bin nişte meciuri cu Dinamo, unu’ cu Steaua, nişte decese, o noapte pe care n-o s-o uit niciodată pe care trebuie să o găsesc cu search-ul din Start şi multe, dar trebuie să mă întorc la editarea textelor despre tratamentul flatulenţelor cu mărar de grădină şi leurdă sălbatică.

-1 inch nails

Pe ruta Republica – Universitate, eu şi colegul meu de scaun…

Al doilea a intrat în peisaj la o staţie distanţă de mine. Avea o faţă de puşcăriaş proaspăt scăpat de acest statut, mirosea a transpiraţie la -5 grade şi era echipat cum era moda acum zece ani, când a omorât-o pe bunică-sa cu joagărul fiindcă n-a vrut să-i dea bani să mai bage la maşinuţe. S-a aşezat lângă mine şi a scos forfecuţa. M-am panicat pentru o secundă – două – trei până s-a hotărât la ce s-o întrebuinţeze. Mi-am ridicat gulerul gecii protejându-mi jugulara şi m-am pus pe privit. Tipul lucra la unghiile sale mâncate din carne de parcă ar fi sculptat muntele Rushmore într-un fir de păr. Obosea, se odihnea. Îşi umfla bucile încercând să-şi ţină respiraţia pentru a nu greşi vreo mişcare. Avea ghinion săracul că metroul se mai oprea, mai pornea şi risca să taie din carne… Când îi ieşea mişcarea, gherănosul scotea limba a mulţumire, apoi sufla uşor pentru a îndepărta aşchiile produse de ustensila din oţel. Pe gât avea tatuată un fel de zgardă roşie prinsă cu nişte şireturi verzi, iar pe buricul degetului mic de la mâna stângă purta semnul amatorismului în care încă se scălda înainte să ajungă un artist adevărat – o bucată de un centimetru pătrat de carne vie. Mai târziu am observat şi nişte cicatricioaie pe ten. Probabil încercase să-şi taie unghiuţile şi pieliţele în puşcărie când a realizat brusc că nu mai găseşte săpunul.

Nu se mai poartă Guţă!

Teo, vreau cu Teo!

Rece ca gheaţa, taie ca săgeata

Tendinţa ştirilor de presă se schimbă în funcţie de evenimente, ceea ce este absolut normal. Însă, contrar cazului ţoalelor, aici se găsesc rar cei care mai poartă un blug evazat sau un favorit până-n buză. Se cam stinse flacără violetă, şi nici porcina nu stă pe roze. În locul lor, trendsetterii de la trusturi ne servesc, în perioada asta, ţurţuri ucigaşi. 

Reportaje de la faţa locului, măsurători (la Călăraşi se descoperi unul de 25 de kilograme şi trei metri), vox-uri… Probabil că nu ştim cât este amenda pentru traversarea pe roşu sau anii de puşcărie pentru înfigerea unui cuţit în creştetul iubitei, însă tot românul s-ar certa straşnic cu un jendar sau miliţian care l-ar pedepsi cu mai puţin de 200 de lei şi mai mult de 500 de lei pentru fapta despre care tăinuim. Nu ştiu exact care este criteriul în funcţie de care se acordă amenda, probabil există un fizician care măsoară şi cântăreşte ţurţuraşul, dar dă cu ruleta şi de la trotuar până la acoperiş. Dacă ţi-ai făcut palat, plăteşti ca Berilă.

Mai nou, unde nu se pot îndepărta stalactitele reci, se pun sfori, sârme şi benzi pentru semnalizarea locului. Văzui zilele trecute una de genul ăsta asortată la un anunţ cu „Cad ţurţuri!”. Interesat e că sârma era instalată la vreo doi metri şi jumătate înălţime, deci toată lumea trecea pe sub ea privind secunde bune în sus să vadă minunea. Secunde în care riscul să se semeni cu inorogul din basme creştea vertiginos.

Mă lovi şi pe mine săptămâna trecut mila de ţestele trecătorilor şi doborâi ţurţuroii. Om bun, cetăţean model. Numai că… după două zile. Căzu de pe acoperişul balconului o bucată de gheaţă de vreo patru metri pătraţi şi nu o cântării să văd câte kile avea exact, dar cred că se pişa pe călărăşean… Important e că lângă gheaţa spartă nu găsii sânge şi că nu este prevăzută nicio amendă pentru calotele neîndepărtate.

http://www.tvoltenia.ro/blog/claudiu.radu/2010-02-05/rece-ca-gheata-taie-ca-sageata.html

Nou, de la Massive Atack

http://www.youtube.com/watch?v=otY1sfvELXQ

Ăsta este noul videoclip al trip hop-erilor. Nu pot decât să mă întreb: “Frateeee, ce fumează ăştia?”.