V-a plecat analistul cluburilor!


Stând pe vasul din porţelan am realizat că primul meu text care a apărut în presa craioveană a fost unul despre cluburile di pi la noi. Adică ăsta http://www.expresul.ro/index.php?articole=1&rubrica=11&id=156

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Toate fustele sus!

În Craiova sunt trei tipuri principale de discoteci: cele unde se ascultă muzică house şi unde clienţii sunt îmbrăcaţi mai houte-couture, în altele răsună maneaua până în zori, iar pantofii de lac albi şi fustiţele minuscule sunt la putere, în timp ce ultima categorie le îmbină pe cele două de dinainte. Există însă şi două cluburi care amintesc de perioada în care ne împărţeam în depeşişti şi metalişti.

DISCOTECILE DE FIŢE se numără pe degete: Krypton, unde vine spuma din Craiova, Versus, cu fumul ei de nepătruns, şi Medieval, care a decăzut mult din drepturi din pricina emigrării clienţilor spre localurile enumerate înainte. Aici, parcă toată lumea se îmbracă la fel, ţoalele sunt unisex: tenişi Converse, blugi Energie şi un tricou cu un imprimeu mai tâmpiţel. Cei care frecventează aceste locuri se îmbulzesc în clubul unde vine DJ-ul aflat cel mai sus în topurile de specialitate. Sunt puştani, fie copii de bani-gata, fie care doar vor să pară cu bani: au bani doar pentru o seară în oraş pe lună şi în rest cer ţigări.

OPUSUL DISCOTECII de fiţe este cea de manele, unde se strâng cei din cartierele mărginaşe ale Craiovei. Cei mai mulţi purtători de tricouri mulate de aici sunt bruneţei şi au bretonul finisat cu gel din abundenţă. Fetele poartă fustiţe şi maiouri decupate generos pentru a se putea observa cu uşurinţă formele ornate cu sclipici şi steluţe. Cântăreţii, ale căror pseudonime conţin nume de mezeluri şi urbea de origine, sunt apreciaţi prin ţipete şi mişcări lascive de fese. Cel mai renumit pentru calitatea clienţilor este Red Club.

DISCOTECILE UNDE SE ASCULTĂ o combinaţie de RnB, pop şi house sunt Gin Gin, NRG şi Yellow Submarine. Cei care frecventează aceste locauri sunt foarte tineri şi în marea lor majoritate nu au un nivel de trai ridicat. Sunt, în mare parte, studenţi şi aşteaptă week-end-ul ca pe ziua de salariu pentru a se putea distra copios pe Sean Paul şi Beyonce.

ÎN ARCADE ŞI WAVE găsim nostalgicii anilor ’80-’90. Ei sunt studenţi în ultimii ani de facultate, sunt şi absolvenţi de facultate şi vin aici pentru a scăpa parcă de falsitatea muzicii din vremea noastră. Se îmbracă simplu, după cum spunea unul dintre cei care vizitează foarte des localul: “Parcă au ieşit să ducă gunoiul!“. Sunetul muzicii celor de la Pet Shop Boys, Erasure şi Depeche Mode răsună în Wave lovindu-se de pereţii metalici ai clubului. Faptul că acest local este foarte mic şi înghesuit parcă vrea să sublinieze nevoia de izolare a nostalgicilor. În Arcade, unde spaţiul e mai generos, atmosfera este totuşi la fel de intimă. Toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.

CLUBURILE LE MĂNÂNCĂ PÂINEA DISCOTECILOR
O categorie aparte şi la modă o reprezintă puburile şi barurile gen club: Irish, Velvet (ambele ale lui Costi Răducănoiu), Pub’s, Mediclub, Bellona. Aici, spre deosebire de discoteci, intrarea e gratuită, se ascultă muzică veche, uşor de fredonat, pentru că principalul avantaj al acestor localuri este tocmai acesta – poţi cânta din toţi rărunchii alături de Pink Floyd şi Erasure, dar şi de Phoenix, Vama Veche şi Pasărea Colibri. Cine are chef să danseze – dansează, printre mese sau pe ele, cine nu – stă şi bea. Clienţii de aici sunt cam aceiaşi care merg în Wave şi Arcade, oameni care în general desfăşoară activităţi intelectuale şi îşi doresc un loc unde pot să se desfăşoare în voie când lichidele urcă spre zone apropiate de tavanul barului.

Claudiu Radu, 16 februarie 2007

Ultimul articol scris în aceeaşi presă a fost tot despre cluburi. Adică ăsta:

http://www.lupamea.ro/articole.php?numar=55&rubrica=5&id=4708

Ceva vechi, ceva împrumutat…

Craiova, oraşul nostalgicilor incurabili

Zic unii că muzica pe care o asculţi te defineşte ca persoană. Se zice că dacă asculţi house sau RNB eşti un ignorant lipsit de personalitate. Se mai zic multe, dar nu vrem să se simtă cineva ofuscat. Despre cei care preferă vechiturile se spune că sunt nişte romantici introvertiţi. Judecând după numărul cluburilor sau cârciumilor în care se poate dansa pe Depeche Mode, Killers şi alte antichităţi, s-ar părea că oraşul nostru se scaldă într-o melancolie crasă. Judecănd însă după artezienele şi intrarea în parc, s-ar părea că duhnim a kitsch. Dar să luăm partea plină a paharului!

Claudiu Radu

Korona, amplasat oarecum prost pentru cheflangii, peste drum de Jandarmerie, geme însă de populaţie în fiecare seară de weekend. Şi geme e un cuvânt prea blând. Se dansează umăr la umăr, cot la cot, picior pe picior, pahar la pahar. Vezica devine după miezul nopţii o reală problemă, dacă are planuri de golire. Din păcate, se aud cam aceleaşi piese în fiecare noapte şi, dacă te duci de mai mult de trei ori, le înveţi şi ordinea: după YMCA vine Gloria Gaynor. În aceste momente delicate, doar marfa de la bar te eliberează de inhibiţii, altfel vei părea un Mircea Solcanu stătut.

La câţiva paşi de Korona este Craiova Veche. Fotografiile cu edificiile Băniei înainte de transformarea lor în discoteci în aer liber vor cu tot dinadinsul să nu uiţi unde ai nimerit. Muzica este bună, la capitolul atmosferă mai este însă de lucrat. Foarte rar localul este plin. Preţurile nu sunt prea mari, dar nici oferta nu este prea variată.

Caffe Central este ultimul local deschis din această serie. E în buza oraşului, unde era odată Scala, la fostul cinematograf Jean Negulescu, totodată fostul cinematograf Central. Chiar dacă este nou, mesele sunt veşnic rezervate. Nu avem prea multe de reproşat patronului localului, poate doar numele care putea fi mai inspirat. Dacă veţi trece într-o noapte de sâmbătă prin zonă, veţi auzi invariabil chirăituri şi alte astfel de sunete războinice. Staţi liniştiţi, nu e Gorbunov!

Irish a avut şi perioade mai bune. Clienţii i-au fost furaţi de vărul Pub’s. Însă cei care au rămas clienţi fideli au format un fel de elită a boemei craiovene. Preţurile sunt cam măricele, dar şi oferta este mai variată. Muzica, după umila părere a redactorului, este cea mai bună. Şi mai e ceva. Separeurile parcă-i ştirbesc din formatul de pub. Dacă ai prins masă în Pub’s, poţi fi sigur că vei pleca aproape de răsăritul soarelui. În locul ăsta parcă şi-a băgat Bachus coada, e ceva necurat între ziduri. Goran Bregovic, Tudor Gheorghe, Phoenix, Iris… Popcornul face senzaţie, la fel şi berea la un litru.

A fost odată Wave. Înainte de renovare, aici părea că s-a filmat un videoclip Duran Duran. Acum e ceva indefinibil. Unora le place, alţii cred că şi-a pierdut tot dichisul. Politica ciudată a bonurilor de consumaţie a reprezentat o constantă înainte şi după renovare, deşi poate că n-ar fi fost neapărat cazul. Mai e şi Moments, pe Dezrobirii. Curăţel, frumuşel, oameni decenţi, dar nu e dezmăţul din Pub’s. Arcade s-a ofilit. De foarte mult timp nu a mai fost plin. Doar când pune Robert muzică se mai adună câţiva rătăciţi aici.

Au mai rămas doi analişti, Mişu şi Şerbănică. Însă primul e prieten cu toţi patronii şi al doilea e prieten cu caieţelul patronilor.

Anunțuri

Melodia de ieri şi alaltăieri


Din lipsă de internet şi de chef, n-am mai postat în weekend, aşa că revin.

Melodia de zilele este “Homesick”, de la Parov Stelar. Parov Stelar ăsta este un fel de DJ care trăieşte prin Austria şi are o combinaţie ciudată, probabil în funcţie de ce fumează, de la jazz, funk şi groove, până la breakbeat (Prodigy style). Omul e foarte tare şi cântă şi cu orchestră. A fost astă vară în Bucureşti, dar n-am reuşit să ajung la concert fiindcă era la Kristal. Na!

 

Recomand în acelaşi sens şi Tricky, fost membru Massive Atack. 😉

 

“Voodoo Child”, miezul riff-urilor


“Voodoo Child” a fost declarat, în urma unui sondaj de făcut pe BBC, cel mai tare riff din istoria muzicii. Total de acord. Piesa asta e simplă şi genială. Au preluat-o mulţi, şi ăia de la Guns în “Civil War”, dar niciodată nu se pot ridica la nivelul regelui ţiganilor. Nu sunt şi n-am fost niciodată fan sondaje, experimente şi alte studii de genul chiloţii tetra te scapă de cancerul la colon, însă ăsta a fost exact pe gustul meu, mai ales că în clasament se află multe dintre piesele pe care le ascult de ani buni zilnic. Câteva exemple: “Sweet Child O’ Mine”, “Smoke on the Water”, “Layla”, “Enter Sandman”, “Smells Like Teen Spirit”, dar şi mai noile şi superbele “Plug in Baby” (Muse) şi “Seven Nation Army” (White Stripes). Hai să facem bine să nu fie rău!

EXCLUSIV: Life of copilul căruia Băsescu i-a mutat falca


Românii nu se mai salută cu “Ce pula mea faci bă?”. Când ne întâlnim, prima frază scoasă pe gură în acelaşi timp de ambii combatanţi este “Ce zici, e făcătură filmuleţul cu Băsescu boxer?”.

Acum sunt 64 de replici pe youtube la varianta originală a filmuleţului în care Băse îi aplică o directă de dreapta puştiului. Ciudat că apare după 4 ani… Nu ştiu dacă e făcătură, nu ştiu ce ascunzişuri or fi în spatele imaginilor de care au făcut rost ca prin minune ăia de la Gardianul, nu ştiu ce a zis copilul, dacă e adevărat ce a declarat, dar pot să presupun…

 

Vedeti limuzina? V-am spus eu!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Marius Istrăţoiu s-a născut pe câmp, în iarna anului 1994. Era una friguroasă, iar mă-sa fusese violată de un grup de ciobani. Fiindcă mama mă-sii era adventistă şi i-ar fi rupt şira spinării dacă ar fi auzit că e gravidă, fata a ascuns sarcina sub rochii lălâi şi, când i-a venit sorocul, a fugit pe tarla să scoată plodul, cam în apropierea locului în care se pricopsise cu viaţă în burtă.

Ţipetele ei au fost auzite de aceiaşi ciobani care o violaseră, însă, aceştia, fiind cei mai puturoşi din tagma lor, nu s-au deranjat, îşi făcuseră norma la futai pe anul în curs. După ce i-a tăiat ombilicul pruncului cu o pânză de bomfaier, Speranţa (aşa o chema pe proaspăta mămică) a aruncat fătul însângerat într-un şanţ şi a plecat la mă-sa fericită şi sfârşită.

Irimia, un ochelarist îmbrăcat într-un sacou cu petice-n coate ca şefii de sindicat, trecea vorbind la telefon prin zonă, nu se ştie exact de ce. Şi, printre “Morţii mă-tii, ţi-am spus să pui steaguri cu trandafirii la intrare în comună!”, a auzit un scâncet de copil care îi păruse la început unul de mâţă. Când a văzut pruncul plin de sânge a crezut că e ucis de chinezii care obişnuiau să se împacheteze reciproc în valize pe vremea aceea. Apoi a realizat că morţii nu plâng, aşa că l-a împachetat în sacou.

Se întunecase în Râfov. Sediul PD-ului din localitate era populat doar de şeful de organizaţie şi de o sticlă de rachiu de caise pe trei sferturi goală. Ăsta, când l-a văzut pe Irimia cu arătarea în braţe, s-a dat aşa de tare pe spate că ceafa sa cheală şi-a dat întâlnire cu cimentul şi n-a întârziat nimeni la rendez vous.

A doua zi, când s-a trezit şeful pedist din zonă, a realizat că arătarea era un băieţel frumuşel şi, în mahmureala lui, un plan diabolic i-a apărut în capul cel îndurerat. Copilul va fi vedeta partidului, dar nu ştia cum. Noroc cu şeful pediştilor din Prahova. Ăsta se gândise să îl dea împreună cu o cameră video din aia mică vreunui contracandidat pedofil.

Copilul a ajuns prin 2000  la perversul-şef, tovarăşul Iliescu, care plănui împreună cu greii şi mogulii partidului viitorul copilului care se pregătea să meargă în clasa întâi. Nimeni, în afară de plănuitori, nu ştia ce îi rezervă viitorul tânărului Marius.

Aflară câţiva în 2004 când Mariusică porni în misiune după ani de antrenamente. Misiune care constă în două puncte: el trebuia să ajungă lângă scena pe care se află Băsescu şi să îi zică un lucru grav, ceva care să îl determine să fie pleznit de marinar. Doar aici aflaţi ce i-a zis. I-a zis următoarele: “Traiane, ştiu că Elena Băsescu se fute cu ăla a lui Hrebe!”. La vremea respectivă, doar Ele, viitoare Eba, Hrebe Jr. şi părinţii lor ştiau chestia asta. Acum ştie şi bunică-mea şi nici nu mai este de actualitate. Pe vremea aia Traian era învăţat să rezolve problemele ca pe vas, cu pumnul său de fier, nu plângea aidoma unei virgine părăsite ca în timpurile actuale.

Obiectivul fiind atins, pediştii, în timpurile noastre pesedişti, trebuiau doar să se hotărască cum să folosească imaginile. Nu mai are niciun rost să vă povestesc ce au făcut cu ele.

Lui Marius i-a fost dăruită o vilă lângă Bucureşti, în comuna Căţelu, şi o maşină decapotabilă.

P.S. Sursa mea mi-a spus că pesediştii au o armată de ciobani care sunt antrenaţi intensiv să violeze virginele pocăite.

Ce am mai scris prin Republica Oltenia


http://www.republicaoltenia.ro/articole.php?sectiune=1&rubrica=5&id=494&title=Tatal-nostru-care-inca-nu-esti-in-ceruri

http://www.republicaoltenia.ro/articole.php?sectiune=1&rubrica=1&id=499&title=Aterizare-fortata-in-sala-de-baschet-a-Stelei-

http://www.republicaoltenia.ro/articole.php?sectiune=1&rubrica=1&id=495&title=Mititelu-interpola-interlopi-si-in-cealalta-galerie-Plus-o-barfa-tot-cu-interlopi

http://www.republicaoltenia.ro/articole.php?sectiune=1&rubrica=1&id=500&title=Proconsul:-Daca-apar-manifestari-nedorite-adresati-va-medicului-sau-farmacistului!

Rasfoieste ziarul!

http://www.republicaoltenia.ro/pdf/