Glumim puţin mai încolo


Preluare de pe http://www.sarpente.ro

Cel mai trist lucru pe care l-am scris vreodată…

…e că frate-meu e grav bolnav. A fost în comă, şi-a revenit, trebuie operat în curând. Aşa cum se întâmplă de obicei, intervenţia nu se poate face în ţară şi costurile ei sunt mult prea mari pentru posibilităţile noastre.

Aş lua-o cu începutul, dar nu ştiu care ar trebui să fie ăla. Pentru mine unul, începutul a fost acum o săptămână când ajunsesem aproape de Feteşti, mai aveam un pic până la Vamă, şi a venit telefonul ăla oribil, pe care toţi îl aşteptăm fără să ne dăm seama, ăla care îţi spune că s-a întâmplat ceva foarte nasol. A trebuit să fac cale întoarsă, Bucureşti-Craiova-Timişoara.

Pentru cine nu-l cunoaşte pe frate-meu, probabil că începutul e altul. Vedeţi voi, frate-meu nu face parte din categoria asta a jigodiilor mai mari sau mai mici. El nu e ca mine, un nenorocit cu mustrări de conştiinţă. Nu. El e chiar un om de-ăla bun, care nu ar face rău nimănui, care parcă nici nu are nevoie măcar să creadă în Dumnezeu ca să ajungă în Rai.

Nici nu ştiu cum să vă explic, niciodată nu mi-au fost mai puţin la îndemână cuvintele. De exemplu, ăsta e frate-meu, pe la 3 ani. Pe atunci îi ziceam Florinel:

From sarpente

Da, el e, ăla din dreapta. Nu e fetiţă. Şi nici nu voia să împuşte pe cineva.

Şi încă de atunci avea în cap chestia asta:

From sarpente

Este vorba de ghemul acela roşu din josul imaginii. Se numeşte malformaţie arterio-venoasă şi este congenitală. Adică el nu are nicio vină. Vă explic şi eu cum am fost, la rându-mi, în stare să pricep: la intersecţia dintre venele şi artera respectivă, care ar trebui să fie un simplu T, se creează acest nod de vase de sânge care, fiind insuficient hrănite, devin slabe şi vulnerabile. Urmarea e că, la un moment dat, de cele mai mult ori între 10 şi 30 de ani, el cedează şi se produce o hemoragie cerebrală. Sângele inundă acel ventricul vizibil şi sufocă cerebelul. Intri în comă aproape imediat şi moartea poate surveni în câteva ore, dacă nu ai norocul pe care l-a avut frate-meu, de a se afla cu totul întâmplător într-un oraş mare şi cu doctori buni – Timişoara – şi de a fi imediat dus la Terapie Intensivă.

Diagnosticul oficial şi complet, pour les connaisseurs, este ăsta:

Malformaţie anteriovenoasă situată la nivelul amigdalei cerebeloase dreapta cu artera nutritiva la nivel P.I.C.A. dreaptă şi semn de drenaj la nivelul sinusurilor duale sigmoide, având dimensiuni de 3.03/3.05/2.37 cm. Fără alte modificari la nivelul arterelor poligonului Willis.

From sarpente

Ce să vă mai zic? De exemplu, frate-meu, acum fix trei luni, la botezul fetiţei lui (între timp, prin liceu cred, s-a ales cu porecla de Cevi şi toată lumea aşa îi zice).

From sarpente

Şi nu pot să nu mă gândesc că rahatul ăsta era acolo, la el în scăfârlie, gata să explodeze:

From sarpente

Acuma, ce să vă mai spun? Că a ieşit din comă v-aţi putut da deja seama. Nu mai e leguma aceea legată la aparate pe care am găsit-o aici, la Timişoara, acum 7 zile. Vorbeşte, deşi e confuz şi delirează mult, dar dacă lucrurile merg ca până acum, în câteva zile sper că o să fie capabil să se ridice din pat. Într-o noapte, el singur într-un salon cu 4 asemenea legume umane, a cântat “I will survive”. Nu suna chiar ca Gloria Gaynor, dar pentru mine a fost cel mai emoţionant moment al vieţii mele.

Şi acum, în ceea ce v-ar putea privi pe voi:

Dacă nu se elimină acea malformaţie, riscurile apariţiei unei noi hemoragii sunt foarte crescute. Practic, orice zi în care inima îţi bate un pic mai tare poate deveni ultima. Soluţia aleasă de medici a fost o intervenţie de embolizare, care se va efectua în primele zile ale lui august, sperăm noi, la Clinica din Treviso – Padova. Embolizare înseamnă, în cuvinte pe care le-am priceput eu, intervenţia nechirurgicală, radiologică, pentru obturarea arterei care hrăneşte acea malformaţie. În lipsa hranei, malformaţia va putrezi şi va fi eliminată prin sistemul de drenaj al creierului. Embolizarea ar putea să nu fie suficient, caz în care se va interveni chirurgical. Riscurile sunt destul de mari şi aşa, dar oricum sunt mai mici decât riscul de a lăsa acea malformaţie acolo.

Suma la care s-ar putea ajunge pentru plata intervenţiilor, a spitalizării, a transportului, a recuperării şi a tuturor celorlalte cheltuieli indirecte este, după pronosticul doctorilor de aici, de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Timişoara, de circa 40.000 de euro. Evident, nu avem banii ăştia.

Dacă vreţi să daţi o mână de ajutor sau cunoaşteţi pe cineva care ar putea s-o facă, vă dau aici un număr de cont:
GAVRILA MIHAIL, CNP 1810512160068
RO91 BRDE 170S V306 0290 1700 , deschis la BRD CRAIOVA

Mai strâng bani şi Iulia, soţia lui şi, implicit, cumnata mea, precum şi Andreea Popescu, prietena noastră. Nu ştiu la ora asta numerele lor de cont, dar pentru alte detalii puteţi lăsa un comentariu şi cere un private mail cu orice informaţii credeţi că v-ar putea fi necesare.

Eu unul vă mulţumesc anticipat şi sper să fie ultimul articol de genul ăsta pe care îl postez vreodată. Şi daţi linkul ăsta mai departe, nu ştii niciodată ce şi câţi oameni milostivi adăposteşte blogosfera.

Să ne sinucidem îmbrăţişaţi cu şefii de la Libertatea!


Am mai avut şi eu depresii, da’ cel mai grav lucru la care m-am gândit a fost să le înfig două topoare în cap celor care mă deprimaseră.

Acum n-am nicio supărare, dar tare mult mi-aş dori să-i depănuşez pe ăia de la Libertatea care au dat poza asta.