Avertisment


Pălărie într-un picior, ghici ciupercă, ce-i?

Anunțuri

Cum era să mă las de fumat


Nu știu dacă v-am povestit cum era să mă las de țigări. Parcă nu. Aveam 20 de ani și fumam tot atîtea țigări pe zi. M-am gîndit eu că e cazul să mă las. De fapt, nu m-am gîndit, da’ erau o investiție prea mare pentru bugetul meu de întreținut de familie. Așa că m-am lăsat. Vreo 2 luni. Pînă cînd?

Pînă cînd am fost la film. Apăruse Titanicul și am fost să-l văd și eu într-o sală care fluiera sub presiunea a 200 de domnișoare care mai aveau mult pînă să-și facă griji pentru examenul de bacalaureat. Nu știu cu cine eram, da’ jur că, atunci cînd apărea Leonardo di Caprio pe ecran, auzeam cum coșuri zemoase străpungeau tenurile. În contextul ăsta hormonaliptic, fetița fără țîțe de pe ecran fuma pe puntea Titanicului privind la stele ca Adrian Păunescu la coșciug. Frați români, în momentul ăla mi s-a umplut gura de salivă ca după un cui bun.

În cel mai scurt timp m-am prezentat la chioșcul de lîngă cinematograful Patria din Craiova și mi-am procurat un pachet de Bond Lights. Pe care l-am fumat. Pînă seara.

 

 

Hăulituri japoneze


1. Nu vi se pare că se aude ca într-o crescătorie de curci în care a fost concediat omul care trebuia să hrănească păsările?

2. Monotonie – 250 de misionari harajuku.

3. Acum înțeleg de ce nu prea  merge vînzarea de bureți din sîrmă în Japonia.

http://video.click.ro/video-Cea_mai_mare_orgie_filmata_vreodata_-3131.html