Uite ce ciocolățică am găsit la non-stop-ul de lângă bloc!


Anunțuri

Chiar dacă au mustăţi, poliţiştii nu se maturizează niciodată


Când eram mic, adică nu chiar mic, mai mult tânăr decât mic, îmi plăcea să scriu cu pixul peste tot. Eram un fel de graffer de apartament. Am primit în clasa a VII-a un ruscac fluorescent şmecher-şmecher. Nu mi s-a părut suficient de împopoţonat şi am scris pe băierile verde de Borussia Dortmund următorul citat aproximativ din faimoşii The Clash:  „Shour I stey or shour i Go”. Toate caietele mele erau pline cu Metallica, Queen şi alte trupe pe care le ascultasem suficient de mult încât să le scriu corect numele. Aveam un coleg care şi-a scris şi pe ciocatele maro pate vegetal Depeche Mode, cu trandafirul  pleoştit. Scriam şi pe penare. Ştiu, e de căcat să ai penar în clasa a VIII-a, dar îmi cumpăram în fiecare trimestru unu’ ca să am pe ce scrie. De atunci, m-am maturizat. Unii mai au până să depăşească pragul ăsta. Domu’ ăsta este poliţist criminalist. Din Brăila, normal. Şi uite mă la el ce geantă de şcolar post-revoluţionar are! Nu ştiu dacă o are de atunci sau e doar nostalgic. Important e că o are.