Repetiţia e mă-ta, învăţătoareo!


M-am înscris la un liceu de informatică doar pentru că aşa eram sigur că îmi iau ai mei calculator. Nu ştiu câţi înţeleg ce însemna un calculator pe vremea aia. Era ca un post de deputat acum. Visam în fiecare noapte că nu mă mai duc la sala de net să vorbesc cu alinutza_sexyutza. Visam să pot intru şi eu pe un site porno, ca omu’. Mă săturasem de Emanuelle şi lăbărelile cu flocoase de la televizor. Aş fi vrut şi eu o Jenna Jameson, deşi nici nu auzisem de ea şi nici nu ştiu dacă exista pe vremea aia. Am fost sută la sută sigur că dau la Odobleja când am văzut la televizor un trailer la Carmageddon. N-a contat că abia treceam la matematică şi că fizica o făceam cu nevasta lui Sorin Cârţu, care ne lasă să plecăm de la ore dacă îi spuneam că mergem la antrenamentul Ştiinţei. Eu eram singurul care chiar mă duceam.

După ce am terminat liceul şi nu am trecut niciodată la info cu o medie mai mare de 7, a trebuit să mă înscriu la facultate. Ca un adevărat absolvent de liceu real, m-am înscris la electromecanică. Şi nu pentru că aş fi simţit chemarea roboţilor industriali, ci pentru că se dădea examenul mai devreme şi puteam să plec la mare după două săptămâni de la bac.

La mare m-am distrat, da’ nu suficient încât să compenseze analiza matematică şi toate limbajele de programare la care mă uitam ca Moga la portativ. Am reuşit să strâng suficiente credite să trec primii trei ani, dar nevoia de bani m-a obligat să mă angajez şi să dau dracu’ cursurile. Măcar m-am angajat în domeniu: strângător de scrumiere şi băgător de parole la o sală de internet frecventată de băieţii aia pe care-i vedeţi mereu la ştiri.

Toţi prietenii mei sunt angajaţi în cu totul alte domenii decât ălea studiate. Am un absolvent de drept care e director de casă de pariuri, absolvent de ştiinţe politice care e barman de succes, un masterand de geografie care e răspunzător la telefoane la un call center şi a.m.d.

Nu e nicio noutate ce vă scrisei până acum. Ba e chiar un clişeu şi pentru mine, dar vreau să mă dau exemplu negativ pentru că vreau să revoluţionez sistemul de învăţământ românesc. O să-i dau un link lu’ doamna Cati.

Eu zic aşa. La fiecare 2, 3, 4 ani de şcoală să se dea un fel de examen! Nu din ăla de căcat la care se copiază şi nici din ăla şi mai de căcat la care se învaţă. Să se facă mai multe seturi de subiecte, pe fiecare domeniu. Să-i pună pe copii să deseneze, să scrie un text, să rezolve o problemă la mate, să monteze un dulap de la Ikea, să tundă o viţă de vie, să instaleze un Android şi tot aşa. Şcoala ar trebui să descopere la ce sunt buni copii, nu să le bage pe gât zacusca de materii. Sigur, un pic de matematică nu-i strică nimănui, dar integralele nu-i vor servi niciodată unei coafeze.

A, şi cel mai important, părinţii să nu aibă niciun cuvânt de spus în alegerea domeniului studiat de copil. Normal că fiecare părinte vrea să-şi vadă copilul doctor sau inginer. Părinţii, în general, sunt şi în urma vremurilor. Cum ar fi să îi explic eu lu’ taică-meu ce înseamnă să fii un PR sau un producător?

Examenele de care zic trebuie repetate la câţiva ani, cu grade diferite de dificultate. Poate un hipster din ăsta mic şi-a pierdut interesul în informatică şi vrea să crească vinete sau iarbă? Trebuie susţinut. Doar aşa putem avea specialişti, nu oameni care se pricep la toate şi nu sunt buni la nimic.  Sunt o grămadă de domenii în care nu avem oameni. Gândiţi-vă cum ar fi să înveţi olandeza în clasa a VII-a? Câţi translatori de olandeză ştiţi? Credeţi că nu există cerere? Există sigur că am căutat eu pe vremea când visam să învăţ limba şi să mă mut la Amsterdam din motive evidente.  Bani buni se fac din orice domeniu. Important e să fii şi tu la fel de bun ca ei.

Acum, cine are mailul Ecaterinei Andronescu?

 

Anunțuri

11 răspunsuri la „Repetiţia e mă-ta, învăţătoareo!

  1. Pingback: Recomandările zilei « Proștii sunt mai fericiți.

  2. De fapt, integralele nu folosesc nici inginerilor, fizicienilor, cercetătorilor. Să ridice mâna cine a calculat ceva util recent (în ultimii 50 de ani) cu o integrală

  3. seamana cu sistemul german de invatamant. ei au realizat ca sapatorii de santuri n-au nevoie de matrice si logaritm, soferul de Freud, etc. undeva la clasa a 8 a se separa copiii in 3 categorii, unii care mai fac vreo 2 ani si dupa intra in campul muncii, cu job oferit de stat pe calificare, unii care urmeaza un fel de liceu si au si ei joburi decente dupa, iar ceilalti aprofundeaza studiile si ajung lideri, sau wurst-ul lor mai stie ce

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s