Amintiri de când era pachetul de Winston cu 10 ţigări


Mereu aud că am glume scârboase, nelalocul lor. Ba cu morţi, ba cu căcat, ba cu muci, cu tot felu’ de greţoşenii. Părerea mea e că o glumă bună e aia care te ia prin surprindere. E aia la care întâi râzi şi după te simţi un pic vinovat că râzi. Vinovaţi pentru simţul meu bolnav al umorului sunt prietenii scârboşi cu care am crescut.

De exemplu, doi prieteni foarte buni între ei îşi făceau glumiţe. De exemplu 2. Formulele de adresare între ei erau: „Eee, ce mă-te vrei, căcaţel?”. Situaţia s-a mai schimbat un pic în ultimii ani după ce unul i-a luat telefonul celuilalt şi i-a schimbat numele din contactul şefului cu al lui. Sună şefu’. Pe telefon apare numele amicului. Ăsta răspunde: „Eeeee, ce morţi mă-tii vrei, nasolule?”.  Nu cred că şi-a luat bonusul luna aia.

Un puşti, vecin de cartier, era la discoteca sătească din satul bunicilor, acolo unde se întâmplă 80 la sută din nefăcutele de nepovestit nepoţilor. Băiatu’ bea o bere ca orice băiat mare. Alt băiat, un pic mai mare, a vrut să-i facă o glumiţă. Când ăsta turna zeama pe gâtlej, i-a dat cu podul palmei în fundul sitclei. Circa opt dinţi din faţă i-au sărit din rădăcină. Nici acum nu cred că şi i-a pus pe toţi deşi toţi îl întreabă dacă a muşcat din grenadă sau dacă extragerea a fost un cadou din partea iubitului nemulţumit că-l cam zgârie.

Coleg de clasă în liceu. Toţi fumam în baie. Tuturor ne mirosea mâinile o profă. Parcă de fizică. Toţi ne spălam pe mâini cu săpun după fiecare ţigară de ajunsesem să avem permanent încreţituri pe degete. Când nu se putea, mergea şi cu frunze. Efect de durată aveau ălea din lămâiul de lângă biroul directorului. Până când unu’ n-a mai răbdat. Nu s-a mai spălat. Înainte să vină profa să-l miroase şi-a băgat degetele la mejdina dintre buci. Când a mirosit femeia, i-a venit să leşine. Spus la director, tot felu’, ameninţări cu exmatricularea, da’ a scăpat doar cu 8 la purtare. De atunci am putut să fumăm liniştiţi.

Cei mai mulţi prieteni erau şi sunt din galeria Universităţii Craiova. Deplasare la… nu mai ştiu unde. Trebuia să schimbăm trenul la Herculane, parcă. Nu ştiu cum şi de unde a apărut un tub de spumă de ras. De fapt, ştiu, dar nu vreau să spun că printre noi mai erau şi hoţi care luau tot ce le pica în mână. Şi ce să faci la 5 dimineaţa în Herculane? Un zăpăcit s-a dus la toţi leşinaţii găsiţi în gară la ora aia şi i-a convins să mănânce spuma de ras. Parcă-l aud: „Nu vrei nişte frişcă că eu mâncai prea multă şi-mi veni rău?”.

Tot deplasare. Tren personal. Doar noi în el. A şi doi jandarmi. Naş scârbos. Naş prevenitv: „Bă, voi fumaţi droguri în veceu. Lasă că-l închid”. Şi a închis toaleta nebunu’. A deschis-o într-o juma’ de oră după ce unu’ i-a lăsat un moţat grăsuţ într-un compartiment.

Cred că va urma

Anunțuri

5 răspunsuri la „Amintiri de când era pachetul de Winston cu 10 ţigări

  1. E o vorba, „bagati-as menta-n cur”. A aparut dintr-o confuzie grava datorata beznei, in urma careia tubul de lanolina „Diafan” a fost confundat cu pasta de dinti „Menta” (marci de pe vremea lui Ceasca). Gagica o lua si-n cur, dar numai daca era lubrifiata corespunzator, asa ca boul, pe caz de confuzie, i-a bagat la inaintare o juma’ de tub de pasta de dinti mentolata, de-a facut aia ca un ciine care ia benzina de CO 130 la cur. Omu’ care mi-a povestit-o traieste, are 80 de ani si a patit-o pe pielea pulii proprie. „Ba, am stat cu pula-n apa calda o ora si am frecat-o cu sopon ca p-un ciorap si degeaba, ma ustura de-mi sareau ochii, iti dai seama ce-a fost la curu’ lu’ aia? Pa vremuri erea pasta adevarata, nu furau substanta activa cum fac hotii astia acum cu medicamentele.”

    • :)) bun asa. Il mai stiu si eu pe unu’ pe care l-a învăţat frăţiorul lui să se radă pe ouă şi apoi să se dea cu spirt ca să nu se irite. a stat şi dânsul o oră cu punguţa cu doi bani în jgheabul de la fântână

    • hai, ba, de astea e plin internetul. numai ca nu cu pasta de dinti mentolata, ci cu tubul de bengay al bunicutei in casa carora se futeau in cur eroii inventati. e neplauzibil. daca pui ceva neconform pe carici te prinzi din prima, ustura, frige, arde, sari imediat doi metri in sus, nu mai stai pana sa i-o dai si gagicii, sa aiba si ea timp sa se bucure. it’s funny but it’s not true.

      • Asta cu spirtul e adevărat, să moară Dan Petrescu! Te razi şi, când torni spirt, realizezi că doare. După aia te bagi cu curu-n apă rece să le faci Septembrie Roşii. Dacă nu mă crezi, poţi să încerci

      • Mai citeste o data. Am spus ca i-a bagat la pasta inaintare, adica pe gaoaza si dup-aia a impins-o, deci n-avea cum sa stie ca a zbircit know how-ul pina nu punea cariciu’. Ce pulamea, sintem oameni seriosi, ne jucam cu vorbele cind spunem chestii importante?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s