Cel mai prost trip


Fuego era plictisit. Nu era nicio mamă în preajmă să-l ţină în poală. Nicio născătoare de oameni nu frământa gogoşi în ziua aia de iunie primăvăratic. Razele soarelui treceau cu greu prin draperiile cu căţeluşi care sug de la cea care le-a dat viaţă. Vocea Irinei Loghin se auzea dintr-un casetofon. Era un album special pentru Paulică (numele de adult al lui Fuego) cu cântece de leagăn. Nu conta că era 3 ziua. Vocea blajină a femeii îl bucura de fiecare dată. De data asta, însă, nici măcar mama lui adoptivă nu-i îndepărta vălul de lene. Nici măcar epilarea inghinală de dimineaţă nu-l trezise la viaţă. Femeia cu ceara, angajata lui permanentă, plecase şi nici măcar nu-i pusese gheaţă peste locurile în care domnise până de curând o mirişte tânără.fuego

Fuego îşi scutură capul, cum nu făcuse niciodată. Atât de tare încât ameţi ca atunci când îşi ridică fruntea prea rapid de la sânul pensionarelor. „Trebuie să fac ceva. Să ies afară, să mă vadă fanii mei în mijlocul naturii! Merg la picnic”, spuse încet Paul, deşi, pentru el, ăsta era un strigăt. „Dar cu cine să merg?” Îşi frământă mâinile până când crema Nivea îi intră în piele. Şi atunci îi veni ideea. Merg cu vecinele mele, drage. Vecinele mele care îmi aduc dulceţuri şi lapte cald. Îşi pieptănă părul. Plânse 20 de minute după ce îşi rupse câteva fire şi ieşi în faţa blocului. Şopti ca doar pentru el o singură dată: „Mamă, dulce mamă!” şi cinci pensionare ieşiră la balcoane. Unele în halate, altele fără.  „Mergeţi la picnic?”, întrebă Fuego în huruielile tramvaiului condus de un vatman grăbit.

Până când tramvaiul dispăru din raza vizuală a împodobitorului-şef de brazi, cinci femei, cu cinci coşuri folosite de obicei pentru Ziua Morţilor şi alte sărbători la care se lasă cu mers la biserică, erau în faţa blocului. Coşurile erau pline cu bunătăţi: plăcintă, cozonaci, prăjiturele, vin, sirop de brad, gem de prune şi un pic de colivă din partea doamnei de la patru căreia îi place să fie mereu pregătită.

Fuego făcu comandă la taxi: „Sfântă doamnă de la Pelicanul, sunt Fuego. Am nevoie de două maşini pentru mine şi preţioasele mele prietene”. Babele chicotiră şi maşinile sosiră. Era staţie taxi la doi paşi. Maşinile erau conduse, evident, de femei care ascultau, evident, Fuego, albumul de colinde care merg la orice ocazie.

Când alaiul ajunse în parc, paznicul deschise bariera spunând ca pentru sine „Toţi avem câte o mamă”. Maşinile pătrunseră pe aleile parcului şi sloboziră încărcătura în mijlocul unei poieniţe. Imediat se aruncară două ţoluri în poziţii paralele, se aşezară coşurile şi Fuego începu să cânte. După două versuri, se opri şi începu să descarce coşurile în văgăuna gurii. Asta în timp ce femeile chicoteau fericite. „Dadă, ce prăjiturele bune ai făcut! Au un nu ştiu ce…” „Nici eu nu ştiu ce. Nepotu-meu ştie. Cică le făcuse pentru prietenii lui care urmau să vină, să se uită la documentare despre animale. M-am servit şi eu un pic. Dacă animalele merită asemenea prăjituri, ce să mai zic de fiul tuturor mamelor din lume?”. Toţi înfulecau şi râdeau. Se făcu linişte brusc.

Fuego se lăsă pe spate şi închise un pic ochii. Razele soarelui erau atât de puternice încât treceau un pic prin pleoape. Paul strânse tare din ochi şi rămase blocat. Un minut, două, trei. Femeile râdeau. Patru, cinci, şase. Femeile tăcură. Şapte, opt, nouă. Începură să plângă. Îl crezură mort. Noroc că aveau tot ce trebuie. Paul se ridică brusc în fund. Femeile se speriară. Râseră. Dar se opriră. Fuego se ridică în picioare. Îşi puse mâinile la piept ca şi cum ar alăpta un prunc şi spuse: „Am văzut-o pe mama! Mama noastră. Fecioara Maria. Şi avea în braţe un copil. Cum îl chema, măăăă? Hai, că-mi stă pe limbă! Nişte apă aţi adus? Mi-e sete de mor. Sau nişte ciocolată. Mi se lipesc buzele de gingii de sete ce-mi e”. Şi începu să molfăie de parcă ar avea ceva între dinţi. În afară de dragoste. Bău nişte socată şi începu să cânte un Ave Maria atât de frumos încât zburară raţele de pe râu. Impresionate până la Dumnezeu, plecară mai devreme spre ţările calde.

 

Ştiu, de Fuego a ajuns să facă mişto şi Vasile Muraru, însă tot ce e mai sus se bazează pe un eveniment real. Uite-l!

 

Anunțuri

Un răspuns la „Cel mai prost trip

  1. Voi nu aveti altceva de facut?! Luati manele si haos-ul, ascultati-le si bagati-le in fund ca sa va simtiti superiori! Idiotilor! Sa vedem cine scoate muzica mai buna si cu inteles, haterilor! Toti sunteti peste ceilalti ca ascultati nu stiu ce! Mars de aici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s