The Secret cu titrare în română


Speranţa de viaţă se învârte undeva în jurul a 70 de trandafiri în buchetul vieţii. De la floarea cu numărul 35, anii se numără cu AMR, ca în armată. Nu mai am mult până când mi se vor adăuga trandafiri din ce în ce mai urâţi. Asta în cazul în care nu dau de bani, mă apucă nebunia, şi încep să-mi iau flori artificiale, din plastic chirurgical.

În anii de până acum am învăţat un singur lucru. Bine. Dacă nu ştii, nu te oftici. Am zile în care îmi vine să mă pun cu picioarele pe televizor. Din păcate, sunt la muncă şi nu e televizorul meu. Pe ăla de acasă l-am scos din priză şi îl folosesc muştele ca pistă de aterizare. Mă enervez când Ponta râde ca surdu’ la Vacanţa Mare făcând mişto de noi. Mă enervez că, mai nou, se fac dosare penale pentru un geam spart. Păi, când eram mai tânăr, ar fi trebuit să fiu din două în două luni în arest la cât de bine şutam de la distanţă. Mă enervez când Iliescu apare la televizor şi-mi aduc aminte că trăieşte.  Mă enervez că Băsescu se comportă ca un boier cu noi, iobagii. Mă enervez când văd şpăgile de milioane de euro şi soru-mea munceşte după nşpe ani de facultate pe câteva sute de lei. Nu zic de mine. Mă enervez când ăia care scot munţii din ţâţâni sunt oameni de afaceri şi ăia care strigă că e rău ce fac sunt terorişti. Mă enervează când un proces de burghez durează doi ani şi, dacă printr-o minune, îl închid, îl eliberează pentru că a scris o carte de căcat. Mă enerveză că noi trebuie să plătim pentru ce au furat alţii. Şi cel mai mult mă enervează că mă enervează prea multe.

Îi înţeleg pe oamenii care nu vor să mai ştie ce se întâmplă în ţară şi se mulţumesc cu curul Mihaelei Rădulescu pe repeat la ştiri. Oamenii vor să trăiască liniştiţi. Într-o bulă de ţâţe şi ţigăneli, dar liniştiţi. Una e când te enervezi că preferatul tău a fost dat afară de la Megastar, alta e când afli că ăia pe care i-ai ales pentru că ţi-au promis că ieftinesc berea tocmai au scumpit apa.

Cred că ăsta e succesul unei vieţi cu cât mai puţine riduri. Trebuie să te bucuri pentru orice nimic. Pentru o glumă bună, un sfârc, o bere, un gram bun, o piesă frumoasă, un borcan de gem de prune în care nu ai găsit niciun sâmbure. Ăsta e secretul. Nu prostia aia din documentar. Dacă te rogi în fiecare dimineaţă să-ţi pice o geantă cu bani în balcon, o să ajungi un bătrân ranchiunos care o să taie mingile copiilor. Geanta nu o să pice, prostia nu o să dispară, nedreptatea va înflori.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s