Mai am un picuţ şi fac 30 de ani, iar asta se vede şi din locaţiile pe care le aleg pentru vacanţă. Anul ăsta am vrut la 2 Mai. N-am mai avut chef să-mi ceară din băutură toată plaja din Vama Veche. Vroiam să-mi fumez liniştit cuiul pe plajă fără să meargă toţi târleţii după miros ca Buzdugan după glume pe google.
Mi-am găsit o gazdă la 50 de lei pe noapte – terasă cu viţă de vie, toaletă cu oglindă şi un câine bătrân, frumos şi chior. Ajung ultimul din grup la mare şi reuşesc să-i conving pe toţi să meargă din nou pe plajă să fac şi eu o baie. Ies din apă cu alge-n cur şi mă încălzesc cu un gât de votcă. Simt alcoolul cum se răspândeşte în mod egal din cap la călcâie şi mă întind cu ochii la stele şi cu gândul la cât de frumos ar fi să mă mut din căcatul ăsta de Bucureşti.
Valurile, frigul şi lichidul îmi dau brânci la un pipilică. Mă ridic şi ma trezesc lângă mine cu tipul de ţăran care aspiră la statutul de cocalar. Cercel în buză, păr oxigenat. E rupt de beat şi, bineînţeles, vrea bătaie. “Daţi-mi o ţigară că vă bat pe toţi, să moară familia mea!”, ne salută pretenţios tipul. Nu-l bagă nimeni în seamă, dar nu renunţă. “Eu sunt din 2 Mai, de aici, da’ nu sunt ţăran. Mie nu-mi place manelele, mie-mi place house-ul”. Cere din nou ţigară pe acelaşi ton şi văd cum, la câţiva metri, pe o bancă, mai mulţi băieţi cu unu’ ca noi stau şi aşteaptă să pornească scandalul.
Fiindcă mai şi aprinsesem ceva pe plajă, nu avea nimeni chef de agitaţie. Ăsta nu se potoleşte şi dăm să plecăm. Se ridică dubstep-erul şi-mi pune mâna-n gât. Îl împing, îmi iau muierea şi pornim spre casă. Când mă întorc, pac!, un prieten o ia-n barbă. Sar toţi ai mei pe el şi mi ţi-l întind pe plajă. Toţi vor să şuteze cu şiretul în cercelul din buză. Prietenii lui apar guralivi, dar cu feţe de adolescenţi care n-au avut încă posibilitatea să pice bacalaureatul.
Amicul nostru rămâne întins cu ochii umflaţi la stele şi plecăm. O iau pe a mea panicată să plecăm spre casă. După 20 de metri, din faţă apar un ţâşti-bâşti cu o scândură bătută-n cuie. Vine să dea în noi. Îl liniştesc şi mergem mai departe. Îmi las cucoana la strada principală, aproape de cazare, şi mă întorc la amicii care plecaseră şi ei urmăriţi la 10 metri de grupul de 2 Maişti. Strigăte războinice, dau cu bâtele-n pământ, dar nu se apropie unu’ de noi. În depărtare, o văd pe a mea cum aleragă şi aruncă o sticlă de 2 litri de Cola din rucsac într-un gard pentru că o incomoda la sprint. Strig la ea, dar nu se opreşte.
În spate, la fel: “Vă omorâm!”, dar păstrează distanţa. Ajungem la gazdă. Intrăm în curte. Grupul de asalt verbal se opreşte-n poartă. Urletele sataniste, ameninţări, înjurături şi “Veniţi voi din Bucureşti la noi pe teritoriu, ăăăăăă?”. O caut pe a mea şi descopăr că, până să ajung eu, ea deja făcuse bagajele. Bagaje care, la plecare, duraseră minim o oră. Râdem toţi în urletele vecinilor. Iese gazda. Bătutul se plânge. Gazda îi linişteşte şi băieţii pleacă însetaţi de sânge. A doua zi, gazda ne povesteşte: “Bă, băieţi, a venit ăla pe care l-aţi bătut la mine. Mi-a dat o pizza şi şi-a cerut scuze o juma’ de oră. Zicea că nu e el când bea”. Gazda a mâncat singur pizza.
porc misogin şi lipsit de sentimente 