Gata, mă mut!

Muie tencuielii căzute în cap pe scări! La revedere, frig! Mori și tu, miros de bălegar împănat cu zeamă de varză! Să crăpați, vecini care vreți să legați pisici cu lanțul de pomi! Să-ți cadă casa, proprietar mason și mai ales evreu!

De săptămîna viitoare vă invit în noul nostru apartament. Și cînd zic nostru mă refer la foștii și actualii mei colegi de casă/apartament: un toboșar, sculptor și karatist, o designeriță care, spre fericirea unora este supranumită Hilter – Curățenie și, spre nefericirea ei, clienții îi spun croitoreasă și un fotograf, cameraman, DJ, depanator TV și uneori MC.

De săptămîna viitoare, vă invit la noi. Da’ numai nu veniți cum veniți voi de obicei, cu mîna goală! Avem nevoie de următoarele: masă, scaune, mobilier de bucătărie, canapea în living, frigider, cuptor cu microunde, mochetă pentru hol, șifonier și un șezlong pentru la vară în balcon.

Burebista, Zamolxis și pubertatea

Mari stenograme care au schimbat România

Puștiul Burebista privea spre tavanul din lut al casei. Era îndrăgostit. Brîndușa îi luase mințile. Era singura din trib care își curăța dinții cu sare și își pieptăna părul negru cu coarne de căprioară. Băiatul vedea ochii fetei printre paiele cu care era întărită modesta-i locuință. Ridicase brațele a adulare spre imaginea imaginată a fiicei vraciului Basarab. „Tîrîrîm, tîm, tîrîrîm, tîm, tîm.“ Își scoase Communicator-ul de la încărcat de lîngă blana de urs.

 

B.: Alo! Cine brînză e?

Z.: Burebista, sînt eu, Zamolxis, zeul poporului tău.

B.: Mărite Zamolxis, bine că m-ai sunat. Chiar am cîteva ru­gă­minți la tine.

Z.: Lasă rugămințile, viezure mic! Întîi, trebuie să-ți spun că vei fi primul conducător al dacilor și trebuie să te pregătesc pentru sarcina asta.

B.: Bine, bine, da’ am și eu două rugăminți la tine, ca să facem trocu’.

Z.: Mă, ce șoric gros ai! Bă, năpîrcă nerecunoscătoare, tu îmi pui condiții să te fac rege?

B.: Dacă nu îți convine, du-te la altu’!

Z.: Bine, pentru că ești atît de dîrz, îți ascult dorințele.

B.: În primul rînd, vreau să mă placă Brîndușa…

Z.: Mamă, ce tropăie hormonii în tine! Ca armata lui Alexandru cel Mare în Egipt.

B.: Și al doilea lucru ar fi să am și eu barbă ca puternicul Brăduț.

Z.: Păi, băăă, tu ai 12 ani. Cum vrei să ai barbă la 12 ani? Ai arăta ca Adrian Păunescu.

B.: Ăăăăă…?

Z.: Nu contează.

B.: Nici la mine nu contează. Vreau să fiu bărbos ca tata. Peste tot.

Z.: Bine, mă, dulău în călduri. Mîine te vei trezi flocos ca vîrcolacii din Twilight și cu Brîndușa-n bătătură.

B.: Bine, acum spune-mi de ce m-ai sunat!

Z.: Măgar ești, mă! Încep să cred că dezvolt o slăbiciune pentru tine. Ideea e că tu trebuie să ajungi foarte puternic și să ai limbă de miere, să convingi toți dacii să se lase conduși de tine.

B.: Aaaaaa, ce bine i-ar sta Brîn­dușei regină! Cu o fibulă din aur… Mmmmmmmm.

Z.: Bă, tuleie crețe, tu trebuie să te antrenezi în mînuirea armelor, în arta dialogului, în evitarea intrigilor și tu ești cu mintea la muieri?

B.: Da’ o iubesc sincer.

Z.: Deocamdată ești un mînz, mai ai pînă să devii armăsar și eu te voi sfătui în tot acest proces.

B.: De mîine nu mai sînt mînz!

Z.: Da. De mîine ești bichon. Da’ hai să trecem peste, că avem treabă. Trebuie să reții un lucru foarte important. Oricît de bună ți s-ar părea o decizie legată de foc, să renunți la ea!

B.: De ce? O să fac noaptea în pat?

Z.: Nu, mă, zgîrie-brînză, cînd o să dai ordin să ardă ceva, se va termina cu tine.

B.: Aaaa, mmmmm, aaaa, ăăăăă, Brînduuuuuuuuuuuu!

Z.: Băăăă, lab…Bip, bip, bip, bip, bip, bip, bip, bip, bip…

din revistă

Mirodenii expirate

Ar fi mers și la nefericiții ăia din „Saw” care își fac tratament facial cu măști cu cuie. Altă dată!

Cine nu doarme în gaura din patul lui Dragomir

Zoso, tu ești, maică?

Și m-am îndrăgostit de tine, de tine, de tine

Păi, dacă fătălăii ăia sunt la meciuri sau își plimbă bișonii, cine să apere drepturile studenților? Pe cît de urîte mi s-au părut englezoaicele, pe atît de mult m-aș adăpa acum din ele.