Prea buni, prea europeni


Marţi. Staţia de metrou Aviatorilor. Ora 5, deci buluceală ca la drujbele de la Lidl. Chioşc de covrigi. Un nene scoate bani din buzunar. Vânt. Banii îi zboară din mână. Zeci de bancnote plutesc. Nu cumva visez? Oamenii se îngrămădesc să prindă banii. Toţi îi înapoiază proprietarului. Sigur nu visez? Multe hârtii aterizează în apă. Oamenii se îngrămădesc să le scoată. Merg toţi la nenea de la care au zburat. Unii le curăţă cu şerveţele. Bă, dă-o dracu’! Îmi dau două palme. E realitate. Dacă e realitate, poate e alta? Dacă e alta, de ce am şi în asta şosetele ude şi portofelu’ gol? Chiar în halul ăsta de europeni am ajuns?

Anunțuri