Parabola fiului risipitor. Varianta 2.0. După două milenii


u_craiova_2Un om avea sau are un fiu. L-a iubit din prima zi în care l-a văzut la maternitate. I-a cumpărat cele mai bune scutece, i-a cumpărat cel mai bun lapte, l-a spălat, l-a bătut pe spate să râgâie. Când a crescut, l-a dus la cea mai bună şcoală. În fiecare zi îl ducea până la intrarea în clădire. Era lumina ochilor lui. Băiatul era frumos şi învăţa bine. L-a dus la meditaţie la cei mai buni profesori şi băiatul a ajuns olimpic la matematică. Era cuminte şi iubitor şi tatăl îl iubea mai mult decât pe sine. Era bun şi la sport şi nu ieşea din cuvântul părinţilor..

Când a ajuns adolescent a început să se prostească. Deh, anturajul. A început să fure din portofelul tatălui să-şi cumpere ţigări. Mai târziu, a început să-şi bată colegii. Ba chiar şi profesorii care-l supărau. Pe la 17 ani a făcut prima prostie adevărată. L-a jefuit pe un bătrân care îşi scosese banii de pe card. A scăpat de puşcărie doar pentru că era minor. A stat un an la şcoala de corecţie şi a revenit, cum era de aşteptat, mult, mult mai rău. Şi-a bătut şi tatăl şi a încercat să falsifice actele apartamentului în care a crescut. După doar doi ani, băiatul a snopit în bătaie un copil să-i fure telefonul. A fost prins şi a fost trimis la închisoare, unde este şi acum. Tatăl are şi el partea lui de vină, şi el i-a luat lucrurile fiului când acesta era închis şi le-a vândut. Fiul spune că va fi eliberat în curând pentru bună purtare, însă judecătorii nu sunt de acord.

 

De curând, săracul tată a descoperit că, de fapt, băiatul nu era al lui. Soţia îl înşelase cu fostul ei soţ şi aşa se născuse dobitocul din puşcărie. Acum, soţia lui este iar însărcinată. Şi-a mai tras-o de câteva ori cu ea, dar nici acum nu este sigur că viitorul copil va fi al lui. Acum, problema e alta? Pe cine va considera tatăl copilul lui? Cui îi va lăsa apartamentul? La nunta cui va merge ca socru? La cel care nu e al lui, dar pe care l-a iubit şi poate încă îl mai iubeşte? Sau la cel nou, despre care nu ştie sigur că este al lui, dar cu el o poate lua de la capăt, să-l crească, să-l iubească şi poate va ajunge fiul de care ar putea fi mândru?

 

P. S. Orice asemănare cu situaţia de la Universitatea Craiova nu este întâmplătoare.