Mareșalul Antonescu și fanul lui Fuego


De acilișica

Mari stenograme care au schimbat România

Ion își pregătea săgeata de darts. Închisese ochiul stîng pentru precizia loviturii. Țintea nasul acvilin al lui Seinfeld. Cînd să arunce, sună telefonul. Precizia loviturii avu de suferit.

I.A.: Ce steaua lu’ David vrei, bă?

M.: Sînt mama ta.

I.A.: A, da, scumpă mamă. S-a făcut deja 8 Martie?

M.: Nu încă. Dar, Ieremia, dragul meu, vreau să mai mergem și noi la un concert Fuego. Să venim înlăcrimați și tu să-mi săruți obrazul.

I.A.: De cîte ori ți-am zis să nu îmi mai spui Ieremia? Mă cheamă Ion Victor. Vrei să te audă cineva?

M.: Eu nu, da’ tu vrei?

I.A.: Ce vorbă e asta? Îți dai seama ce ar însemna pentru relațiile externe să se afle că mama mea e evreică și pe mine mă cheamă Ieremia?

M.: Îmi cam dau seama, da. Tocmai de asta vreau să mă duci la Fuego.

I.A.: Mă șantajezi, adică?

M.: Nu te șantajez. Îți spun doar să mă duci la Paulică.

I.A.: Care Paulică, mă, mamă? Ce tot treci dintr-una-n alta?

M.: Fuego, maică. Așa-l cheamă: Paulică… Of, că nu puteai să fii și tu ca el…

I.A.: Că nu puteai să fii și tu ca Irina Loghin, o româncă adevărată…

M.: Hai, să nu divagăm! Deci mă duci la concert sau mă duc la ziar cu buletinul meu și certificatul tău de naștere?

I.A.: Nenorocito, vrei să îmi distrugi cariera politică pentru viezurele ăla care plînge cu lacrimi de cozonac? Chiar vrei să ți-l arestez?

M.: Atît îți trebuie. Am și poza cu tine de cînd erai mic cu cucușorul bandajat. Ce ar zice diavolul ăla de Hitler? Ia spune!

I.A.: Mamă, îți bați joc de mine? Gîndește‑te ce ar însemna pentru prestigiul meu o ieșire la concert Fuego!

M.: Hai, că nu mă înțeleg cu tine. Eu te-am făcut, eu îți omor cariera politică.

I.A.: Offf. Bine, hai că te duc!

M.: Mazel tov.

I.A.: Hai, mamă, nu mai folosi cuvinte din astea!

M.: Ce cuvinte, puiu’ meu? Îți aduci aminte cînd erai mic și trăiam ca în sînul lui Avraam?

I.A.: Nuuuu. Nu îmi mai aduce aminte!

M.: Ții minte la Bar Mitzvah-ul tău?

I.A.: Nuuuuuu. (bufnituri teribile se aud în receptor)

M.: De ce îți renegi originile, Ieremio? Cu ce ți-a greșit neamul ăsta? Spune tu, cu ce? Că o să mă bagi în pămînt…

I.A.: Gataaaaa! Îți închid telefonul, blestematooo! Nu vreau să mai aud nimic.

M.: Bine, hai că te las, ne vedem sîmbătă la Polivalentă.

I.A.: Da, orice, numai să nu mai aud de tine și de neamul tău.

M.: A, și încă ceva. Numele meu este Daniel Buzdugan și ai fost în direct la Radio ZU.

Anunțuri

Staţi jos! 10


Extras cu grijă din suplimentul de săptămâna asta al revistei Kamikaze

Singurul meu premiu a fost un pachet de Viceroy roşu pe care nu l-am putut ridica fiindcă n-aveam buletinul la mine. N-am fost în stare nici să produc un accident de maşină. Nu, pe mine m-a lovit o bicicletă condusă haotic de un vânzător de seminţe când veneam de la şcoală. Singura pagubă: o paporniţă de bulgăreşti băieţii înşirată pe Calea Bucureşti. Şi, dacă mă gândesc bine, n-am ales niciodată corect între marca şi banu’. În condiţiile astea trebuie să-mi aleg numărul norocos. E ca şi cum ai pune un somalez să decidă: Crispy Strips sau Happy Meal? Da’ na, dacă-i musai.

Să zicem că 10 ar avea aşa o aurică (diminutivul de la aură) de noroc la mine. Primul motiv pentru care am ales numărul ăsta este că, în aproape toţi anii de liceu, am fost al zecelea la catalog. Nu ştiu de ce erau atât de puţini Popeşti, Ioneşti şi Constantineşti înaintea mea, da’ n-aveam nimic împotrivă. Catalogul se deschidea, când venea vorba de ascultat, mai mereu la mijloc, adică fix cu două pagini înaintea mea. Era şi-un sandilău de mate care venea cu şliţul desfăcut şi gălbenuş de ou la colţurile gurii. Ăsta ne punea să alegem câteva numere, iar năpăstuiţii cărora le corespundeau la catalog erau ascultaţi. Transpiram la ăsta mai rău decât Cotabiţă îmbrăcat în latex la saună. Doar un frustrat căruia îi furasem partenera de mameleală a zis 10. În rest, tuturor li se părea un număr prea banal şi m-au ocolit. Aşa am câştigat lupta cu spurcăciunea lor, limitele.

La 10 ani am pupat pentru prima oară. Mai mult cu forţa, da’ se pune. A crezut că-i dau o ventuză pe obraz de ziua ei şi, ştrengăreşte, m-am făcut că mă aplec tot spre dreapta şi i-am aplicat o directă pe buze de s-a înverzit la faţă. Vă imaginaţi câte „Gabi are gagic, na, na, na, na, na” şi-a luat… Da’ n-avea. Oricum mă privea prin ochelari din ăia cu şiret la ceafă şi mă-sa nu-i călca niciodată uniforma. Iar eu, băiat îngrijit, nu acceptam asemenea mojicie.

Tot şcoală. În clasa a treia, fix pe 10 iunie. Ştiu data fiindcă număram zilele până la vacanţă cum le număra Cozma cu furculiţa pe zidul celulei până la eliberare. Ştiu că mai aveam cinci şi abia aşteptam să mă joc tubermane până târziu şi să văd Inspector Gadget pe Italia Uno. Aşa… cum vă spuneam, maică-mea mai avea puţin şi îmi apreta şi chiloţii tetra. Ei, şi eram eu în frumoasa asta dimineaţă de luni la dichisit după ce stătusem târziu la Dallas. Maică-mea, vânzătoare cu pretenţii la magazinul Viitorul, îmi aranja pantalonii, îmi ştergea cu salivă părintească praful de pe pantofi, îmi scotea urdorile rebele cu unghia şi îmi făcea frizura cu cărare pe o parte. Când eram suficient de fercheş să mă prezint în faţa colectivului clasei a II-a G, mâinile firave dar grele ale doamnei Radu s-au oprit pe fruntea mea şi s-a auzit un poc timid dar cunoscut de când mă jucasem de-a berbecii cu doi ţigănuşi la ţară şi auzisem pentru prima oară de mătreaţă mişcătoare. Verdictul a venit previzibil: „Băiete, tu ai păduchi! Nu te mai duci la şcoală”. Mi-a tras un pieptene des de câteva sute de ori prin păr, da’ n-am scăpat neras în cap. Însă obiectivul fusese atins. A doua zi dimineaţa, eu şi Scripnic Radu, cel mai bun prieten, şutam în uşile garajelor din spatele blocurilor. Ambii tunşi ca Ronaldo.

Soc: La un fast-food din Braila s-a gasit carne in saorma


Vasile Nebanuitu din Braila s-a dus ieri in cartierul Apollo, la fast-food-ul „Manca ma!”, cum face in fiecare zi de salariu. A comandat ca de obicei o saorma medie. Insa, cand a ajuns acasa si a pus produsul pe masa, a decoperit ca se scurgea din el ceva asemanator cu posmagii, dar mai moale. Initial, nu a avut curaj sa guste din aratare, insa, presat de familie, a muscat putin. Sucurile gastrice, fiind neobisnuite cu alimentul, l-au scos afara. Ingroziti, membrii familiei Nebanuitu au mers la urgenta din oras.

Niciun medic nu a stiut cum sa il trateze pe brailean. Singura masura luata a fost o spalatura stomacala. Acum, Vasile Nebanuitu se simte mai bine si a reusit chiar sa comunice cu sotia sa. Insa, cosmarul este departe de a se fi sfarsit. Rezultatele de la laborator sunt naucitoare: braileanul a mancat carne. Doctorii se tem sa ii spuna pacientului cumplita veste.

Inspectorii de la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor au descoperit la fast-food-ul „Manca ma!’ trei halci de carne. Patronul a fost amendat cu doi lei si patru creioane cu guma. Unitatea este acum sigilata pana cand angajatii Inspectoratului pentru Dezastre Bilogice vor masura nivelul de radiatii din interior.

una care zic ca mi-a iesit bine pe http://www.trombon.ro

Bianca Drăgușanu este homosexual


Dragi cititori de Click în metrou, avem o veste proastă și una bună. Prima (cea proastă) este că Bianca, aia care l-a ținut pe Bote de la croitorie, aia cu care aveți poze în baie, este bărbat. Nu beți apa din acvariu! Nu înghițiți șampon de urzică să faceți încurcătură de mațe! Nu vă cumpărați Dacia Duster! Vine și vestea cea bună: este homosexual. Deci mai aveți o șansă la pupătoarea din spumă poliuretanică, dacă mai jos nu se mai pune problema.  

Informația vine de la un miner din Petroșani, fost coleg de mină cu Bianca. Acesta, după ce i-am promis că poate să vină la București cu toți colegii lui și cu târnăcoapele, ne-a declarat: „Bă, îl chema Lică pe Bianca asta. Eu eram cu târnăcopul, el cu lopata. Îi plăcea de mine, se apleca așa… după cărbune, să-mi arate mie că are pârțău. Da’ eu eram om serios, nu făceam din astea. Îl aveam pe Titi acasă, nu îl înșelam. Parcă ca ieri îmi dădea lămpașu’ jos și mă ștergea de transpirație… Offf… Acum e boieroaică la București. Da’ mi s-a făcut dor de Lică, să știți! Titi a plecat de acasă cu primaru’. Dacă mă aude acum, vreau să îl strig, poate iese pe poarta minei: Licăăăă!!!”. Declarațiile minerului care nu și-a declinat identitatea au fost confirmate aproape întocmai de către toți petroșenenii de parte bărbătească. 

Vânzătoarele de leurdă de la Piața Sudului au reușit în sfârșit să afle răspunsul la sâcâitoarea întrebare „Ce dracu’ o fi văzut Cătă la așchimodia aia?”.

http://www.trombon.ro

Dida Drăgan, Becali şi medicamenteee


Dida Drăgan: „Da”

http://www.trombon.ro/previziuni/claudiu-radu/dida-dragan-da

Gigi Becali a făcut transferul anului: Vaticanul va fi legitimat în Pipera

http://www.trombon.ro/previziuni/claudiu-radu/gigi-becali-a-facut-transferul-anului-vaticanul-va-fi-legitimat-in-pipera

A apărut pe piaţă pastila care scade întreţinerea

http://www.trombon.ro/previziuni/claudiu-radu/a-aparut-pe-pia-a-pastila-care-scade-intre-inerea-0