Doamnelor, domnilor şi Elena Udrea, oficial sunt îngrozit. Văzui zilele trecute emisiunea lui Mircea Badea şi mă căcai pe mine de frică. Mi se ridică părul pe mâini mai vârtos decât la „Paranormal Activity“. Întâi îmi fu frică de el, părea că intră peste mine prin televizor ca în „The Ring” (trebuie neapărat să mă las de horror-uri), apoi mă înfiorai când începu să prezinte situaţia mai mult decât naşparlie a ţării în care încă sălăşluim. Umblam ca bezmeticul prin balcon să tai sfoara pe care-mi prind chiloţii spălaţi la mână şi apoi prin baie să iau săpunul. Însă, Dumnezeu fu cu mine, găsii pe lângă chiuvetă doar săpun lichid, aşa că nu putui să-mi completez kitul micului sinucigaş.
Dimneaţă, când aprinsei becul fiindcă se înserase, văzui lumea altfel. Chiar dacă nu sunt în cea mai fericită situaţie, crăcănel exagerează. Ne văităm în cor că n-avem ce mânca, da’ îndesam cu piciorul cumpărăturile-n portbagaj mai acum două săptămâni. Ne tăvălim de durere că nu ne ajung salariile, da’ ne făcurăm jdemii de rate, străzile sunt la fel de aglomerate ca şi anul trecut, când nu ne plesnise bine criza drăcească, cluburile clocotesc de pizduţe şi pulifrici, chiar dacă au cutiile de Red Bull pline cu apă de la robinetul de la baie. Şi înainte tot aşa era.
Nu sunt nebun să spun că totul e roz bombon când e gri şobolan, dar nici să ne aruncăm îmbrăţişaţi de pe S 200… Dacă munceşti, nu suferi de foame. A, n-ai unde? E oricând loc la coada sapei, dar suntem prea fuduli. Cum să mă duc eu, miezul din dodoaşcă, să fac altceva? Mai bine stau ca o cloţă împăiată în vârful patului şi aştept să mă angajeze Herald Tribune corespondent. Vedem noi mai încolo când o să ne uităm la covrigi ca Ana Lesko la miliardarii mistreţari, dar o să-i admirăm pe furiş, să nu vadă vecinul că râvnim la ei. Noroc că şi ăla e cu balele-n barbă.
porc misogin şi lipsit de sentimente 